Scoala Gheraesti

Scurt istoric al școlii

scurt istorice

 Potrivit « Aşezământului pentru reorganizarea învăţăturilor publice », adoptat în Moldova, în 1851, sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica (1849-1853), urmau a fi fondate 63 de şcoli săteşti, câte una pentru fiecare ocol ţinutal. Pe lista viitoarelor şcoli, Eforia Şcolilor Publice din Moldova  a inclus şi şcoala din Gherăeşti, sat aflat pe moşia din Gherăeşti a Episcopiei Romanului, cu populaţie mixtă (catolică şi ortodoxă). Pregătirile pentru deschiderea şcolii au fost demarate în 1853, dată la care Ministerul Instrucţiunii Publice a ordonat amenajarea viitoarelor localuri de şcoală şi a început pregătirea viitorilor învăţători. La aceeaşi dată, ministerul a făcut propunerea ca, în cazurile de luare în arendă (posesie) a moşiilor mănăstireşti, noii posesori de moşii (arendaşi) să fie obligaţi, prin contract, să construiască localuri de şcoală.

          In acest context, arendaşul Filip Manoliu a informat ministerul că localul de şcoală era pregătit şi solicita post de învăţător. La 12 iulie 1858, ministerul a numit la şcoala din Gherăeşti pe învăţătorul G. Simionescu, iar cursurile au fost inaugurate la 1 septembrie 1858.

  Primii ani de funcţionare

 Şcoala elementară din Gherăeşti şi-a deschis porţile cu un entuziasm firesc. Problemele însă aveau să apară numai după un an, deoarece deschiderea clasei a II-a, în toamna anului 1859, s-a făcut în absenţa elementarelor bănci şcolare, motiv pentru care învăţătorul G. Simionescu solicita ministerului un ajutor pe măsură. La 2 iulie 1859 el a trimis ministerului inventarul pentru "obiectele aflătoare la şcoala din Gherăeşti". Urmarea a fost că ministerul l-a atenţionat din nou pe posesorul moşiei Gherăeşti "de a pune grabnicu în lucrare facerea băncilor şi a catedrei cerute după planul şcolei".

Pe lânga problema dotării şcolii, a intervenit şi cea a argatului (servitorului) şcolii (repetându-se întrucâtva situaţia de la Răchiteni), după ce posesorul moşiei Gherăeşti a refuzat de a mai asigura plata respectivului argat. Pretextul invocat de serdarul F. Manoliu era acela că prin desfiinţarea decelniciei, din rândul căreia provenea şi argatul, el nu mai avea obligaţii faţă de şcoala din Gherăeşti. În această situaţie ministerul a decis ca argatul de la şcoala Gherăeşti să fie plătit cu suma de 564 lei anual din fondurile ministeriale.

O altă problemă ridicată de învăţătorul G. Simionescu la 16 iulie 1860 a fost cea a reamenajării localului şcolii, deoarece se repeta situaţia din toamna anului 1859. Acum clasa a III-a nu putea fi ei deschisă din lipsă de sală de curs. Pentru rezolvarea situaţiei G. Simionescu a propus ministerului extinderea localului şi amenajarea unei săli noi de clasă în vechea bucătărie, precum şi dotarea acesteia cu bănci, catedră şi tablă. Soluţia viza de asemenea mutarea bucătăriei din şcoală în curtea şcolii, unde urma a fi construit un bordei. Devizul cu materialele necesare construcţiei bucătăriei a fost trimis la 2 august 1860 ministerului de către prefectura ţinutului Roman; acesta reprezenta contravaloarea a 1372 lei şi 20 de bani pentru materialele necesare construcţiei bordeiului. Important este faptul că devizul era semnat de către doi locuitori din Teţcani şi Iugani, de patru săteni din Gherăeşti, precum şi de subprefectul ocolului Moldova. Prezenţa unor reprezentanţi şi din satele vecine în acest document indică faptul că şcoala elementară din Gherăeşti a fost frecventată de la început şi de elevi provenind din satele respective. La 12 august 1860 învăţătorul G. Simionescu a trimis un nou memoriu Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, în care cerea intervenţia acestuia pentru a-l determina pe serdarul F. Manoliu să suporte cheltuielile pentru noua bucătărie, în virtutea articolului 22 din contractul arendării moşiei. Ministerul hotărâse încă din 8 august ca prefectura Romanului să-l oblige pe F. Manoliu în legătură cu respectarea obligaţiilor care reveneau prin contractul de arendare a moşiei. Acesta din urmă acceptase "cu bucurie" ordinul ministerului, soluţia aleasă fiind aceia a construirii unui bordei în curtea şcolii care să servească drept bucătărie.

Perioada 1861-1864

Potrivit regulamentelor şcolare din acea perioadă, elevii de la şcoala din Gherăeşti erau obligaţi să susţină două examene la sfârşitul celor două semestre şcolare, unul în ianuarie, iar celălalt în vară . La 4 februarie 1861 însă, ministerul a comunicat învăţătorului din Gherăeşti faptul că urma a fi susţinut doar un singur examen pe an, în timpul săptămânii luminate . Învăţătorul G. Simionescu trimisese ministerului la 3 februarie 1861 un lung memoriu în care relua o parte din problemele cu care se confrunta şcoala din Gherăeşti în primii ani de funcţionare. Printre acestea erau: construirea unui bordei de pământ cu lemne aduse din pădurea arendaşului F. Manoliu şi dotarea bordeiului-bucătărie cu obiecte în valoare de 200 lei din fondurile ministeriale. La data respectivă şcoala din Gherăeşti era frecventată de un număr de 29 de elevi, iar spaţiul permitea primirea în plus a cel mult patru elevi . Ajutorul de 200 lei a fost aprobat de minister la 11 februarie 1861 şi trimis la Gherăeşti la 31 martie 1861.

Problema servitorului la şcoala din Gherăeşti a revenit ca un laitmotiv şi în anii 1863-1864. Au existat perioade în care învăţătorul a plătit salariul servitorului din propriul salariu . Pentru rezolvarea acestei situaţii ministerul a dispus la 24 mai 1863 ca plata salariului pentru servitor să fie făcută din bugetul ţinutului Roman. În acest sens, ministerul a adresat o recomandare administraţiei Romanului. Cu toate acestea, problema salariului servitorului avea să se menţină şi pe parcursul anului 1864 .

În primii ani de funcţionare a şcolii, învăţătorul G. Simionescu s-a văzut confruntat cu numeroase cereri din partea părinţilor elevilor, care la începutul fiecărei veri solicitau ca elevii să fie lăsaţi liberi, spre a participa alături de familiile lor la strângerea recoltei .

Dintr-un raport al învăţătorului G. Simionescu, înaintat ministerului la 25 iulie 1861, cunoaştem faptul că, din totalul de 30 de elevi ai şcolii, 9 erau înscrişi în clasa I, 14 în clasa a II-a, iar şapte în clasa a III-a. Dintre aceştia, 5 elevi repetau clasa I, 7 clasa a II-a, iar unul clasa a III-a. Lipseau la acea dată cataloagele lunare şi semestriale la toate clasele, acestea fiind cerute insistent la 1 octombrie 1862 de învăţătorul G. Simionescu

 

scurt istorice

SCOALA VECHE CONSTRUITA IN ANUL 1904

 

           Din cauza deteriorării, în timp, a clădirilor şi a creşterii populaţiei şcolare, în anul şcolar 1900-1901, învăţătorul şi directorul şcolii, C.Gheorghiu, reuşise să obţină un al doilea local de şcoală, care era, de fapt, fostul conac al moşiei Gherăeşti.

 

 

 

 

scurt istorice

CORPUL ,,B’’ TIP SPIRU HARET CONSTRUIT IN ANUL 1914,RENOVAT 2004

 

           Al treilea local al şcolii a fost construit în 1914, după planul tip al Casei Şcoalelor, noul local având 4 săli de clasă moderne, o cancelarie şi un antret. Până în anul 1922, au funcţionat doar clasele I-IV, de fete sau de băieţi, abia din 1923 începând şi clase mai mari, ca nivel de studiu.

          In  anii 1960-1964 s-a construit un nou corp de şcoală, cu 15 săli de clasă, un laborator şi o bibliotecă cu 1503 volume, dat în folosinţă în 1966-1967, aşa cum reiese din « Cartea Şcolii ».

 

 

                  

scurt istorice

CORPUL ,,A’’construit in anul 1961 si renovat in anul 2006

 

 

 

 

 

 

 

scurt istorice

 

CORPUL ,,A’’ reabilitat in anul 2012

 

 

 

 

 

 

scurt istorice

 

CORPUL  „C”  CONSTRUIT  IN  ANUL  2005

 

 

În prezent, în comuna Gherăeşti, funcţionează 3 şcoli, una cu personalitate juridică (Şcoala Gimnazială Gherăeşti) şi două structuri arondate (Şcoala Primară Teţcani şi Şcoala Primară Gherăeştii Noi).

 


                                                                   

scurt istorice

   Şcoala Primară Gherăeştii Noi                         

 

 

 

 

 

 

 

Şcoala Primară Teţcani

 

scurt istorice

 

 

 

Sunteți aici:Home Despre noi